Politeturi

Am inceput sa ma gandesc la subiectul asta citind Shogun a lui James Clavel. In carte erau doua clanuri japoneze care se urau de moarte.Ce m-a indignat e ca desi se urau de moarte atunci cand se intalneau fata in fata neaparat faceau ritulaul de schimb de politeturi.
Asta se intampla si in real life si sincer pe mine ma enerveaza.De ce sa fiu politicoasa cu cineva doar pentru ca asa trebuie? E o prefecatorie!Cand doi oameni care nu prea au nimic in comun sau poate chiar nu se plac, se intalnesc, se saluta apoi se intreaba unul pe celalalt ce mai fac eventual mai intreaba de familie si asta doar asa ca sa nu spuna celalalt ca nu l-a intrebat.
De ce sa faci asta daca nu ai chef?Daca n-o faci societatea te catalogheaza drept nepoliticos, deci esti de cacao
Cel mai mult ma enerva cand eram cu copilul meu la plimbare si ma intalneam cu vreo cunostinta si dupa ce ne salutam trecea direct la "bagarea in seama a copilului" ca sa nu zic eu vezi doamne ca nici nu mi-a bagat in seama copilul.Ma enerveaza cand chestia asta se face doar :"ca sa nu zica ca...." si nu pentru ca asa simti tu.
Si oricum politeturile fortate sunt usor observabile asa ca degeaba se strofoaca cineva sa fie politicos cu mine desi nu vrea ca imediat imi dau seama si atunci mai rau ma supar.
Nu ma deranjeaza ca nu mi-a bagat in seama copilul sau ca nu m-a intrebat ce mai fac sau ce mai face copilul meu, daca respectivul nu simte nevoia sa faca asta.
Decat ceva fortat  mai bine lasa asa.
Eu nu prestez politeturi doar asa ca sa fie facute si sa nu fiu catalogata de persoana respectiva drept nepoliticoasa.
Si mai mult decat atat ma enerveaza zambetul fortat.Aici in Germania se zambeste foarte mult fortat: la magazine, pe strada, in restaurant..
"Nu-mi zambi daca nu vine dinlauntru tau!!!!mai rau faci!Asta imi vine sa le spun de cate ori vad fata aia schimonosita de un zambet fortat.
Eu nu pot sa fac asta, da deloc.Aveam o colega care stia sa faca asta foarte bine, cand soseau copiii la gradi ii pupa, ii intreba cate si cate le zambea bla bla, asta cand erau parintii de fata, ca dupa ce plecau automat isi schimba atitudinea fata de ei.Presta "politeturi" de astea la greu. Ea de fapt nu ar fi pupat copilul si nu l-ar fi bagat in seama atat daca copilul ar fi intrat singur in grupa.
Eu ma multumeam sa salut copilul sa il intreb ce mai face, exact ce simteam eu in momentul ala ca vreau sa fac nu ca ar trebui sa fac.Iar comportamentul meu nu schimba imediat dupa iesirea parintelui din grupa.
Eu am fost vazuta de parinti mai distanta fata de copiii (desi copiii ma preferau muuuult in locul colegei) iar colega era preferata parintiilor pentru ca le baga in seama atat de mult copiii, fara sa stie ca de fapt era o politete fortata din partea ei.
Eu niciodata nu o sa pot face politeturi din astea doar ca sa fiu placuta de cineva.M-ar epuiza psihic sa fiu tot timpul  in garda cand vorbesc cu cineva sa nu uit sa il intreb ce mai face copilul, sa-i pup copilul, sa il intreb de sanatate etc etc.
Suna deja parca a pupincurism, nu? 
Sa fie clar, vorbesc despre politeturile fortate. Aproape ca e un pleonasm:"politeturi fortate", daca spui politeturi deja vine de la sine inteles ca e fortat.
Binteintele ca nu toti oamenii politicosi sunt  prefacuti, dar cei ca "presteaza politeturi" fortate sunt usor de recunoscut.Cel putin eu recunosc usor o politete trantita asa  sa nu zic ca.....
So, de ce sa fii politicos doar ca sa nu fi blamat de societate?De ce sa nu fi politicos pentru ca asa simti tu?