joi, 11 decembrie 2008

Donatori de organe

Un subiect larg, cu foarte multe puncte de vedere diferite.
In primul rand trebuie sa recunosc ca nu m-am gandit niciodata serios la subiectul asta. Pana cand o prietena virtuala m-a provocat la discutie.
Am tot vazut la stiri despre oameni care au murit si au fost de acord sa isi doneze organele pt a salva alte vieti. Si intotdeauna m-am gandit cu admiratie la ei si am zis: uite, a avut ghinionul sa moara de tanar si totusi traieste mai departe prin organele sale care au salvat alte vieti. A vrut sa faca o ultima fapta buna.

Nu as vrea sa fiu in situatia celui care are nevoie de transplant. Mi se pare ingrozitor, ca tu sa fii in situatia de a astepta sa moara cineva ca tu sa traiesti.Poate reuseste medicina sa avanseze asa de mult incat sa creeze organe, ca sa nu mai fie nevoie sa stai sa astepti in chinuri un organ combatibil, si apoi sa ai ghinionul sa fie prea tarziu.

Cu toate astea sunt de acord cu donarea organelor.In fond, de ce nu? Tu ce nevoie mai ai de ele? Ai murit, corpul tau va fi ingropat, tot inlauntrul tau va fi hrana viermilor ,pe cand tu poti foarte bine sa salvezi viata unui om, ceea ce e mare lucru.

Dar si asta e cu doua taisuri.Ca s-ar putea sa te lase sa mori pt ca au nevoie de organele tale urgent pt cine stie ce om important, sau unul cu multi bani. Asta e ceva ce am auzit ca se practica in America. Nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva. Prefer sa cred ca nu e adevarat. Desi...nu m-as mira.
Si aici sunt tot felul de discutii.

Mai e si problema credintelor religioase. Si aici sunt multe discutii, cum ca corpul trebuie sa paseasca intreg in lumea cealalta. Asta e una pe care o stiu, mai sunt multe. Dar ii las pe cei cunoscatori sa dezbata.

In concluzie, da sunt de acord cu donarea organelor mele. E o ultima fapta buna pe care as putea-o face. Si daca viata unui om depinde de asta, nu vad de ce nu. Unde ma duc nu o sa am nevoie de ele.Si ar putea fi o bulina mare pt mine acolo la judecata de apoi.:)






2 comentarii:

Silvia spunea...

Multumesc ca ai acceptat provocarea mea de a dezbate acest subiect, uneori controversat, alteori neglijat.

Eu am mai vazut cazuri in care, pe fata, unii spuneau ca sunt de acord sa isi doneze organele, dar daca ar fi fost pusi in situatia respectiva, ar fi devenit amnezici.

Voi pune un update pe blog-ul meu, ca mi-am adus aminte de un card de donator, astfel incat sa se stie clar, in caz de moarte cerebrala, ca tu donezi. Ca poate nu ai rude care sa stie dorinta ta.

Miutza spunea...

si eu sunt de acord sa-mi donez organele. mi se pare un gest egoist sa n-o faci, atata vreme cat pt tine nu mai exista nicio speranta.